joi, 11 noiembrie 2010

Plec departe... s-o frec pe moarte... (sau cum era piesa aia) :P

     Aproape aceeasi ora ca si ieri (noaptea), adica 4:17 mi-am gasit din nou sa mai postez cateceva ca doar... NU AM SOMN, fir-ar mama lui de somn... 
     Am sa lipsesc zilele astea "de prin zona" pentru ca plec... in sfarsit, acasa, dupa atata timp... deja imi duce mama dorul, vrea si ea sa-mi vada ochii, si le e dor si la consatenii mei, de mine si de vremurile cand faceam disco pentru ca eram "dijei", ca doar de acolo mi se si trage porecla/nickname-ul "dijei vlad" (djvlad) - DOAMNE CE VREMURI FAINE :D. DA, si am sa fiu un pic dijei la un bal de boboci unde am contribuit un pic cu niste colaje, probe de dans, voci, karaoke si alte treburi care au de-a face cu sunetul... alta pasiune :)) Defapt, nu ma duc numai eu ca vine si CO-mc/DJ Sobo care evident va fi ca si un copilot la acel evenimet :))... cam asta o sa fac/em in perioada urmatoare, iar la Cluj ne intoarcem duminica...
    Daca tot le-au placut poeziile la unii (poate la altii nu)... am zis ca mai pun 2 si o sa mai postez si data viitoare sau alta data (vedem)...

Timpul

 …a fost primul care m-a adoptat…
La inceput imi era alaturi dar pe parcurs s-a indepartat,
Si inca se indeparteaza...
Vreau sa-l opresc ca sa-l intreb “De ce?”...
Dar el alearga... si nu-mi raspunde...
Simt cum il pierd si nu-l mai pot intoarce...
Mi-am dat seama ca mi-a fost mama de cand m-a adoptat,
Dar ca o mama care isi ucide copilul, repetat...
Repetat...


                                                                   Inspiratie divina... :))
                                                
Papadia

Am inchis ochii si am smuls ca un orb insetat,
Lacom, egoist, fara suflet, n-am iertat
Ceea ce urma sa am in palma mea uscata
O simpla floare frumoasa, galbena pictata
Papadie... o gingasa amara papadie
Zambitoare, stralucind a fericire vie...
I-am zambit, nestiind de ce...
- De ce dulcea mea amara, papadie?

Sunt doar o purtare usoara, un trecator nebun
Un rapitor ce ti-a ales alt drum...
Sunt rece, ma indrept spre nimic
Atat de repede si mare dar totusi ma simt mic
Spalacit de paginile trecutului mort
Natura insarcinata cu mine... a facut avort.
Ma simt de parca nu mi-as gasi un inceput
Si tot de ce mai depind acum e doar trecut...

Papadie, frumoasa floare amara
Te-am adus in sufletul meu, dar tu m-ai dat afara
Pe aripi credeam ca o sa te port mereu
Acum imi simt propriul brat, cu mult mai greu
Si nu vreau sa-mi mai cunosc soarta mea,
Caci nu am cui sa-i port dragostea
Ma vei uita curand, nu vor mai fi flori,
Dragostea nu voi putea sa ti-o port, si ai sa mori...

Inceputul sfarsitului e defapt finalul meu
Dar tu ai sa traiesti... am sa mor eu...


p/s: Sa nu ma uitati! :D
Acelasi "TACI MAH!",
Piscot

Un comentariu: